"singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist"

... e un fel de egoism care nu face nici un fel de rau,nimanui.nici tie. irealitate intr-o tarfa de realitate

..de cate ori nu ai privit cum se preling picuri pe geamul troleului,uitand sa te cobori cand trebuia?singuratatea e atunci cand te plimbi in nestire si uiti sa ajungi acasa..cand mergi la scoala cu pasi marunti doar ca sa te uiti cum se impletesc frunzele in aer...singuratate e un copil la colt de strada cu un pisic in brate...singuratate e o tigara trasa in mii de clipe cand te gandesti ce e fericirea si de ce nu o ai....singuratatea e bucata de trotuar pe care stai si o imparti doar cu praful ....e rujul pe care il lasi pe ceasca dupa ce bei cafeaua...

..si e al dracu de bine.....se suspenda toate intr-un gand ce haladuieste mereu...

siret

scriu cu litera mica pentru ca:imi plac lucrurile mici,pentru ca lucrurile simple ascund mai multa fericire decat cele mari,doar trebuie sa stii sa te uiti atent,pentru ca e un defect ce il scriu pe un carton mic ce o sa il vad mare.pentru ca ma obsedeaza cuvantul balamuc,bala sau muc?pentru ca licuricii dau lumina si pentru ca imi leg sireturile de la 4 ani si pentru ca imi place crema de caramel si pentru ca pictez bucati mici de noroi intarit din balti .maruntisuri

o sina spre infinit

exista un loc unde as vrea sa stau pentru eternitate,un loc renegat ,un loc pe post de pres de sters papucii murdari.acolo unde unii vin si altii pleaca ,un istm al trecutului spre prezent,unde destine se intalnesc si se despart.vreau sa stau intr-o gara,intr-un vagon ruginit cu ierburi ce-l sufoca,sa aud cum trecutul se face praf in momentul cand vopseaua se scorojeste si viitorul se leaga odata cu rugina.nu astept nici un tren,nu astept pe nimeni si nimic.poate ma roade asteptarea timpului,ma roade si ma seaca perfiditatea lui.m-am saturat de lumea inconstienta si de traieste-ti clipa ,viata e scurta,dar a masurat-o cineva,in comparatie cu ce e ea scurta?toti se simt ca o furnica in lume.eu vreau sa-mi deapan gandurile aici si amintirile.nimic mai mult.cat despre defectele mele,le urlu,le stiu le scrijelesc in fum.timpul sa treaca asa cum vrea el pe langa mine,sa stau in nestire dar sa nu dau niciodata intr-o inapetenta a gandurilor.uneori ma razvrateam lui,vroiam s ail inghet..dar m-am linistit..uneori chiar il astept cu nerabdare..uneori ma inghet pe mine in speranta sa ma dezghete repede,sa il simt.am ajuns sa il accept.asa cum in loc sa las lumii sa imi arate defectele,le urlu eu.nu vreau sa par modesta,nu sunt,am o limita,dar diferenta e ca stiu ca le am si nu ascund asta.am deraiat putin de la subiect,macazul nu a fost actionat la timp.imi vad viata in vagonul acela,epava a timpului.imi place forfota din gara,oameni care depind de timp,totul e conditionat la ei.pierderea unui tren?spaima,griji,nervi , .urmatorule la 4:20.aceeasi gara ,acelasi peron,aceeasi asteptare,doar zugravite in disperari.
vagonul meu e plin de urme de viata,in el sunt stranse cuvintele a mii si mii de calatori ,navetisti,cersetori,oameni ai trenului,poate candva am fost si eu prin el.cat de aproape e ce a fost. vreau doar un colt din mormanul de rugina...un loc sa -mi pun o lampa..o plita pentru ibricul albastru...si o patura de lana...ganduri in neant.dragostea sa ramana agatata intr-un cui la capatul prispei.aici nu am nevoie de ea.aici astept.aici observ.aici uit .
sinele sunt gandurile mele spre infinit..printre ele nu creste nimic,totul e uscat..petele de motorina sunt greselile mele..iar iarba uscata tot ce ai secat din mine...e liniste pe peronul nelinistii.zarva se domoleste cu un fluier.poate ca acum ai pierdut trenul,nu se mai intoarce,dar mai este altul..eu am sa raman aici sa observ disperarea ta...
un bilet va rog la clasa asteptarii..locul ruginit de la geam domnisoara..singurul ramas..