Oare eu sunt cand imi aud pasii pe trotuarul pustiu?
Si daca sunt,atunci sunetul e al pacatelor unui suflet pierdut?
Din nimicul lumii si cel din mine
Stiu tot ce e ascuns dincolo de suflari,
Ce se sting in prafuri ireale ca apoi sa renasca.
Oare cand, in surzenia gandurilor mele, o sa curga soapte?
Soapte, printre care timpul se strecoara misel
Ce storc lacrimi incremenite pe obrazul brazdat de secunde?
Oare daca am sa agat
Un mugur de tristete intr-un zambet,
Acesta il va sterge sau il va impanzi?
Impanzeste zvacnind de amaraciuni curgatoare
Cu viteza intunericului intr-un suflet cu lumina fada.
Oare?
