Friday, October 3, 2008

o sina spre infinit


exista un loc unde as vrea sa stau pentru eternitate,un loc renegat ,un loc pe post de pres de sters papucii murdari.acolo unde unii vin si altii pleaca ,un istm al trecutului spre prezent,unde destine se intalnesc si se despart.vreau sa stau intr-o gara,intr-un vagon ruginit cu ierburi ce-l sufoca,sa aud cum trecutul se face praf in momentul cand vopseaua se scorojeste si viitorul se leaga odata cu rugina.nu astept nici un tren,nu astept pe nimeni si nimic.poate ma roade asteptarea timpului,ma roade si ma seaca perfiditatea lui.m-am saturat de lumea inconstienta si de traieste-ti clipa ,viata e scurta,dar a masurat-o cineva,in comparatie cu ce e ea scurta?toti se simt ca o furnica in lume.eu vreau sa-mi deapan gandurile aici si amintirile.nimic mai mult.cat despre defectele mele,le urlu,le stiu le scrijelesc in fum.timpul sa treaca asa cum vrea el pe langa mine,sa stau in nestire dar sa nu dau niciodata intr-o inapetenta a gandurilor.uneori ma razvrateam lui,vroiam s ail inghet..dar m-am linistit..uneori chiar il astept cu nerabdare..uneori ma inghet pe mine in speranta sa ma dezghete repede,sa il simt.am ajuns sa il accept.asa cum in loc sa las lumii sa imi arate defectele,le urlu eu.nu vreau sa par modesta,nu sunt,am o limita,dar diferenta e ca stiu ca le am si nu ascund asta.am deraiat putin de la subiect,macazul nu a fost actionat la timp.imi vad viata in vagonul acela,epava a timpului.imi place forfota din gara,oameni care depind de timp,totul e conditionat la ei.pierderea unui tren?spaima,griji,nervi , .urmatorule la 4:20.aceeasi gara ,acelasi peron,aceeasi asteptare,doar zugravite in disperari.
vagonul meu e plin de urme de viata,in el sunt stranse cuvintele a mii si mii de calatori ,navetisti,cersetori,oameni ai trenului,poate candva am fost si eu prin el.cat de aproape e ce a fost. vreau doar un colt din mormanul de rugina...un loc sa -mi pun o lampa..o plita pentru ibricul albastru...si o patura de lana...ganduri in neant.dragostea sa ramana agatata intr-un cui la capatul prispei.aici nu am nevoie de ea.aici astept.aici observ.aici uit .
sinele sunt gandurile mele spre infinit..printre ele nu creste nimic,totul e uscat..petele de motorina sunt greselile mele..iar iarba uscata tot ce ai secat din mine...e liniste pe peronul nelinistii.zarva se domoleste cu un fluier.poate ca acum ai pierdut trenul,nu se mai intoarce,dar mai este altul..eu am sa raman aici sa observ disperarea ta...
un bilet va rog la clasa asteptarii..locul ruginit de la geam domnisoara..singurul ramas..

2 comments:

Catalin C. Vasii said...

Nu stiu daca linkul

http://www.youtube.com/watch?v=8-RbpQUqosI

e cel mai potrivit comentariu, dar in mod cert e cel mai frumos pe care il puteam face, pe care asa o poveste frumoasa in merita.

Catalin C. Vasii said...

nu mai stiu unde sa-ti raspund...

Filmul poate fi vazut, si sunt convins ca are sa-ti placa, pe de alta parte e, dintr-un anumit punct de vedere, o retrospectiva a filmelor sale de pana atunci si il vezi altfel dupa ce i-ai vaut inca vreo patru fime.

Ma bucur ca ti-a placut :)

Loading...