Saturday, April 11, 2009

...

Oare eu sunt cand imi aud pasii pe trotuarul pustiu?

Si daca sunt,atunci sunetul e al pacatelor unui suflet pierdut?

Din nimicul lumii si cel din mine

Stiu tot ce e ascuns dincolo de suflari,

Ce se sting in prafuri ireale ca apoi sa renasca.

Oare cand, in surzenia gandurilor mele, o sa curga soapte?

Soapte, printre care timpul se strecoara misel

Ce storc lacrimi incremenite pe obrazul brazdat de secunde?

Oare daca am sa agat

Un mugur de tristete intr-un zambet,

Acesta il va sterge sau il va impanzi?

Impanzeste zvacnind de amaraciuni curgatoare

Cu viteza intunericului intr-un suflet cu lumina fada.

Oare?

2 comments:

badafly said...

Oare daca am sa agat

Un mugur de tristete intr-un zambet,

Acesta il va sterge sau il va impanzi?..ce frumos..se zice ca omul e plin de pesimism iar optimismul este doar o pelicula ce-l acopera..atat de fragil ca poate cadea in cealalta extrema..oare dc?

Mi-e dor de tine f tare:)

vicbrainiac said...

trebuie sa imi plec si eu palaria la cele trei versuri geniale... si sa sper ca mugurul de tristete, chiar daca va impanzi zambetul, il va face si mai puternic si mai profund... cum face tristetea cu orice lucru/suflet pe care-l atinge

Loading...